Stilul arhitectural al lui Hadid nu este ușor de clasificat și nu s-a descris ca un adept al vreunui stil clasic. Cu toate acestea, înainte de a construi o singură clădire majoră, ea a fost clasificată de Muzeul Metropolitan de Artă ca o figură majoră în decontstructivismul arhitectural. Opera ei a fost descrisă și ca un exemplu de neo-futurism. Un articol de profilare a lui Hadid în revista New Yorker a fost intitulat „The Abstractionist”.

În momentul în care tehnologia se integra în design, Zaha a acceptat utilizarea tehnologiei, dar a continuat să-și deseneze clădirile “de mână”. Acest lucru se datorează faptului că ea nu a vrut să se limiteze pe sine și desenele ei doar la ceea ce ar putea face computerul.

Muzeul de Design i-a descris opera în 2016 ca având „formele extrem de expresive și fluide ale punctelor de perspectivă multiple și geometria fragmentată care evocă haosul și fluxul vieții moderne”.Hadid însăși, a folosit adesea jargonul architectural. Deși totul pare foarte abstract și complicat în arta ei ea descrie esența stilului ei foarte simplu: "Ideea nu este de a avea unghiuri de 90 de grade. La început era diagonala. Diagonala vine de la ideea exploziei care "re-formează" spațiul. Asta a fost o importantă descoperire".